Beckett’s

Pentru scopurile urmărite în sinteza de faţă , se cuvine să adoptăm cronologia interioară a demonstraţiei proustine , examinând mai întâi acel monstru bicefal al mântuirii şi damnării care este Timpul.// Ca scriitor, nu e nici pe departe liber să desprindă efectul de cauza. Va trebui , de pildă, să stăvilească(să desfigureze) dorinţa limpede a subiectului de a se proiecta pe sine, prin relieful comic al trăsăturilor. Îi va fi cu neputiinta să pregătească sutele de măşti ce aparţin cu deplin temei obiectelor supuse examinării sale celei mai reci. Va accepta cu regret să folosească rigla şi compasul- instrumente sacre ale geometriei literare.// Făpturile lui Proust sunt aşadar victime ale Timpului – deopotrivă condiţie predominantă şi circumstanţă a existenţei lor; victime în sensul în care sunt victime organismele primitive,
conştiente doar de prezenţa a două dimensiuni şi confruntate brusc cu misterul înălţimii: victime şi totodată prizoniere. Căci din temniţa orelor şi a zilelor nu există scăpare, Şi nici din cea a zilei de maine sau a zilei de ieri.